Prețul mediu al roșiilor românești se apropie de 100 euro tona la poarta fermei. La raft este mai ieftin, în medie, decât în unitățile de ambalare
Sursa poza si informatii: Economica.net
București - În iunie, prețul mediu al roșiilor rotunde la poarta fermelor din România a atins 98,6 euro pe tonă, marcând o creștere semnificativă față de 53,5 euro tona în aceeași perioadă a anului precedent, conform datelor furnizate de Comisia Europeană și analizate de Economica. Anul 2023 a consemnat un preț mediu de 70,4 euro pe tonă în luna iunie.
Comparând cu alte țări europene, roșiile românești sunt mai scumpe cu 28,3 euro pe tonă față de cele grecești și cu 39,2 euro mai mult față de cele spaniole. În Olanda, cultivatorii vând roșiile la un preț și mai competitiv, de doar 56,9 euro pe tonă.
Un preț record la poarta fermei pentru roșii s-a înregistrat în România în aprilie 2024, când acesta a ajuns la 222,8 euro pe tonă, însă acest nivel mediu a fost atins în extrasezon.
Pe măsură ce roșiile progresează de la fermieri spre consumatorul final, ele suferă o majorare substanțială a prețului în unitățile de ambalare, crescând cu 42,1%. Mai exact, după ambalare, prețul mediu ajunge la 140,2 euro pe tonă, reprezentând un plus de 41,4 euro.
În Grecia, ambalarea adaugă un cost de 36,4% la prețul inițial, ducând costul pe tonă la 95,81 euro, în timp ce în Spania, ambalarea crește costul cu 46,8%, până la 87,1 euro pe tonă. Olanda înregistrează o creștere mai moderată, cu tonajul ajungând la 70,5 euro, echivalentul unei creșteri de 23,9%.
Surprinzător, diferențele nu se opresc aici. În magazine, prețul mediu pentru roșiile românești scade la 130,4 euro pe tonă, conform datelor Comisiei Europene, fiind astfel mai mic decât cel înregistrat după ambalare.
Pe de altă parte, Grecia listează roșiile la raft cu 113 euro per tonă, sumă ce reflectă o creștere de 17,9% față de prețul post-ambalare. În Spania, factorii suplimentari de distribuție și vânzare cu amănuntul scot la iveală un preț final de 133,7 euro pe tonă, după o creștere de 55,3% față de prețul după ambalare.
În mod obișnuit, prețul de ieșire din stația de ambalare, cunoscut sub denumirea de „ex-packaging station”, este mai mic decât prețul de retail, deoarece lipsesc cheltuielile suplimentare de comercializare și distribuție. Dar, în anumite cazuri, poate părea invers, cu prețul la ieșire din ambalare depășind prețul de retail. Această situație neobișnuită poate fi atribuită reducerilor promoționale aplicate de retaileri.
Această strategie este frecvent folosită și de comercianții din România pentru diverse produse proaspete, cum sunt legumele, fructele sau carnea. În perioade de supraproducție sau campanii de marketing agresiv, comercianții pot ajusta prețurile pentru a impulsiona vânzările, în timp ce costurile la nivelul stațiilor de ambalare rămân ridicate.
Astfel, aceste dinamici ale prețurilor ilustrează o piață complexă în care factorii de cost variază de-a lungul lanțului de distribuție, provocând atât provocări, cât și oportunități pentru fermieri, ambalatori și retaileri deopotrivă.
