Revenirea la cărbune este o tentaţie firească, dar şi o iluzie periculoasă – Virgil Popescu
Sursa poza si informatii: Economica.net
Revenirea la cărbune: O cale riscantă spre trecut sau un pas necesar?
Fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a subliniat recent pe rețelele sociale că discuțiile legate de reîntoarcerea României la utilizarea cărbunelui pentru producția de energie sunt iluzorii și nejustificate. Potrivit lui Popescu, ideea de a reveni la cărbune când prețurile la energie devin un subiect fierbinte este o tentație, dar nu una sănătoasă sau sustenabilă. El atrage atenția asupra faptului că unități precum CE Oltenia, Valea Jiului și Mintia s-au confruntat cu probleme financiare și operative timp îndelungat.
În prezent, România se mișcă într-o direcție diferită, având în desfășurare investiții substanțiale în modernizarea infrastructurii energetice și tranziționarea controlată către gaze naturale și surse de energie regenerabilă. Virgil Popescu, în perioada sa ca ministru al Energiei, a inițiat aceste proiecte de modernizare, susținând o evoluție către un sistem energetic mai durabil și mai sigur.
Europarlamentarul a evidențiat că, deși cărbunele nu va fi eliminat complet imediat, nu ar trebui să uităm că viitorul energiei aparține tehnologiilor mai curate și eficiente. El îndeamnă publicul să se concentreze pe date concrete și să nu se lase atras de nostalgii legate de trecut. Virgil Popescu a ținut să clarifice că energia produsă din cărbune este, de fapt, mai scumpă decât orice altă alternativă disponibilă în piață. În prim-plan, el a prezentat costurile ridicate asociate cu lignitul și huila, care ajung până la 2.200 de lei per megawatt, comparativ cu prețurile de 400-600 de lei pe piața angro.
Mai mult decât atât, în contextul actual, creșterea producției de energie pe bază de cărbune riscă să ducă la majorarea generalizată a prețurilor, afectând nu doar pe consumatorii casnici, dar și pe cei industriali. Astfel, Popescu subliniază că viitorul energetic al României ar trebui să se îndrepte către resursele hidro, nucleare, pe gaze și regenerabile, evitând să depindem de trecut.
Așadar, în vreme ce provocările legate de prețurile energiei și securitatea energetică rămân reale, soluțiile viabile trebuie să fie durabile și orientate spre viitor. România se află într-o tranziție energetică esențială, iar autoritățile trebuie să conlucreze pentru a susține proiecte care nu doar răspund cerințelor actuale, dar și construiesc un viitor mai verde și mai sustenabil.