Sursa poza si informatii: Economica.net

Armătura Cluj: Sfârșitul unui simbol industrial românesc după 141 de ani

24 iunie 2025 marchează o zi tristă pentru industria românească, una dintre cele mai emblematice companii, Armătura Cluj, încetându-și oficial activitatea după 141 de ani de imponanță economică.

La data stabilită, în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, se va vota în favoarea dizolvării și lichidării producătorului tradițional de armături. Aceasta decizie vine din cauza scăderii activului net sub jumătatea valorii capitalului social, alături de dificultatea continuării activităților de bază ale companiei, conform informațiilor detaliate de Economica.net.

Procesul de lichidare, o necesitate legală

Conform legislației societăților comerciale, scăderea activului net sub un anumit prag legal impune o reacție din partea Consiliului de Administrație, care trebuie să convoace acționarii pentru a decide viitorul companiei. În acest caz, suspendarea tranzacționării titlurilor Armătura la Bursa de Valori București este doar un pas temporar până la încheierea întregii proceduri de lichidare.

O istorie glorioasă, un final inevitabil

Fondată în 1884, Armătura a fost prima dintre companiile autohtone care au produs articole de robinetărie în România. Recunoscută pentru inovații precum "Robinetul cu închidere prin bilă", pentru care a obținut un Brevet Regal în 1934, compania a fost un pionier în domeniu.

În Cluj-Napoca, corporațiile precum Ravag și Fermeta au fuzionat cu Parcomet în 1949, creând un conglomerat puternic sub numele Armătura, axat pe fabricarea de produse din metale neferoase. După 1960, a devenit singurul furnizor românesc de echipamente pentru instalații sanitare, reușind chiar să extindă afacerile pe piețe internaționale începând cu 1970.

Transformarea sa într-o societate pe acțiuni în 1991 și privatizarea completă în 1996 au fost momente definitorii. Armătura a devenit publică la Bursa de Valori București în 1997, iar din 2004, HERZ Armaturen Austria a devenit acționarul majoritar.

Decline și dependență economică

Din 2020, activitatea de producție a fost suspendată, veniturile provenind din valorificarea activelor rămase și un contract de subînchiriere. Astfel, la sfârșitul anului 2024, doar șase angajați mai susțineau compania, insuficient pentru a reporni producția.

Baza materială a firmei s-a erodat treptat. Activele au scăzut de la 14 milioane de lei în 2021 la doar 7,3 milioane de lei în 2024, pe fondul lipsei de operațiuni ce ar fi putut generat numerar suplimentar. De altfel, veniturile din chiria de 21.000 de lei pe lună, care va fi valabilă până la iunie 2026, nu acoperă cheltuielile de funcționare semnificative, estimate la 1,5 milioane de lei anual în 2024.

O moștenire dificilă

Valoarea activelor companiei a scăzut continuu, generând un spațiu nefavorabil pentru relansarea activității comerciale. Practic, Armătura supraviețuiește în prezent doar prin vânzarea ultimelor active disponibile, neavând resurse pentru reconstituirea unei baze operaționale viabile. În aceste condiții, încheierea operațională inevitabilă rămâne singura soluție responsabilă.

Încheierea acestei epoci simbolizează nu doar dispariția unei companii, ci și a unui capitol semnificativ din istoria industrială a României. Mai mult decât o simplă lichidare, acest moment impune o reflecție asupra modului în care industria autohtonă poate fi revitalizată în fața provocărilor economice moderne.